…by Oliver Dragan

Sunt doi ani de când am vrut să particip la acest concurs dar, de fiecare dată, au existat alte priorități și nu am reușit. În 2018 mi-am propus să fac tot posibilul să nu îl mai ratez, astfel că, weekend-ul trecut, am setat gps-ul cu destinația Cheia jud. Prahova, localitate aflată la poalele Masivului Ciucaș. Am ales să mă cazez la pensiunea La Rosa ( la-rosa.ro ), partener al concursului dar și al Ciucaș X3.

A treia ediție a evenimentului a venit cu o noutate. Astfel că, pe lângă concursul de Maraton (sâmbătă) și cel de Semimaraton (duminică), se organiza un Ultramaraton. Acesta consta în două probe: parcurgerea traseului de maraton de două ori, într-un sens sâmbătă și în sens invers duminică. Foarte interesantă ideea, nu am pedalat niciodată astfel vreun traseu. Timpii realizați în cele două zile urmau a fi cumulați pentru a da clasamentul final al ultramaratonului.

Având proaspătă în memorie experiența de anul acesta din Carpathian MTB Epic, am ales să particip la Ultramaraton și să mă bucur de două zile de concurs. Astfel, sâmbătă dimineață m-am îndreptat către race-office pentru a ridica pachetul de start. Aici am avut plăcerea să întâlnesc, pe lângă alți rideri cunoscuți, pe George Mănăstireanu, „vechi” adversar de la Carpathian MTB Epic.

Având în vedere faptul că eram doar 6 înscriși la ultramaraton, mi-am dat seama că între noi doi se va da lupta pentru locurile doi și trei, primul loc fiind adjudecat încă de la început de Adrian Brătucu.

cheia mtb explorer

În prima zi am concurat alături de participanții de la maraton, vreo 50 la număr. Împreună cu aceștia ne-am aliniat și… START! Traseul, desfășurându-se doar pe forestier lat, facilita depășirile, fie ele pe urcare, fie pe coborâre, picioare să ai. Deci fără stres în primii kilometri, aveam timp și loc suficient de depașiri. Am pornit direct în urcare, lucru care a făcut imediat diferența între concurenți.

Astfel, după doar câteva sute de metri, aveam doar patru concurenți în fața mea. Am făcut repede „recensământul” și doar unul dintre ei participa la ultramaraton iar acesta era, bineînțeles, Adrian. George era mai în spate, mă așteptam la acest lucru dar la fel mă așteptam ca la un moment dat în cursă să mă ajungă și, poate, să mă depășească.

Am urcat, am coborât și am ajuns la un fals plat în coborâre lung de vreo 8 km. Pe această porțiune l-am găsit oprit pe Răzvan Andrei Jipa, participant la maraton, care dădea de zor la pompă. Vorba ‘ceea… ghinion de neșansă. Dar, așa cum îl știu, va recupera timpul pierdut.

Tot pe această zonă de fullgas am fost ajuns de un concurent de la BikeRehab, Vali Toma care, evident, pedala mult mai bine pe plat, și de care m-am lipit știind că astfel întârziam momentul întâlnirii cu George 🙂 În fața mea îi vedeam pe ceilalți trei „evadați” dar ca timp știam că însemna vreun minut. Și a urmat urcarea principală a zilei, către Vârful lui Crai din Munții Tătaru, lungă de 12km și care aduna 800 metri în altitudine.

Încă de la baza acesteia l-am lăsat în urmă pe colegul de pedalat și am început să macin ușor la pedale. La fel de ușor dar cu efecte evidente, m-a măcinat și ea la rândul ei.

În prima parte a urcării l-am ajuns pe unul dintre „evadați”, tânărul Paul Georgescu de la Bikexpert, dar pe ceilalți doi îi vedeam din ce în ce mai departe, undeva la 4 minute în față. În a doua parte a urcării tot priveam în urmă, căutând să văd dacă se zărește George. Spre bucuria mea, nu-i vedeam decât pe Paul și pe Vali Toma care erau însă foarte departe. Însă la o a doua privire îl văd pe George la câteva curbe mai jos. Gata zic, până în vârf mă ajunge! Și așa a fost! Exact în ultimul vârf al urcării am fost ajuns.

Era kilometrul 33 al cursei. Astfel, am început împreună coborârea lungă ce ducea până aproape de finish. Știind că pe fals-platul în coborâre ce urma nu aveam nicio șansă să îl depășesc pe George, am stat cuminte în roata lui preț de 15 km, cu gândul la ultimii 8 km ai cursei ce începeau cu o urcare și se terminau cu o coborâre rapidă, unde știam că îl pot depăși.

Am anticipat bine desfășurarea „ostilităților” din ultimii kilometri și la trecerea peste linia de sosire am avut 2 secunde în fața lui. Așadar, lupta decisivă se va da mâine!

Câștigătorul maratonului a fost Valentin Iancu de la Bikexpert, cu vreun minut în fața lui Brătucu care a terminat cu vreo 6 minute în fața noastră. Locul întâi al ultramaratonului era adjudecat încă din prima zi, doar un necaz îl mai putea opri pe Adrian.

A doua zi ne-am aliniat la start alături de semimaratoniști, vreo 70. Noi rămăsesem cinci după ce al șaselea a renunțat. De data aceasta am plecat singuri în cursă, ceilalți urmând să ia startul după câteva minute. Oricum, traseul era comun doar pe o mică parte a sa.

cheia mtb vf crai

Scenariul aproape că s-a repetat, cu Brătucu a țâșnind în față iar George rămânând în spate. Dar de data aceasta m-am ținut scai după Adrian, iar avansul maxim pe care l-a avut a fost de vreo 30 secunde la baza unui zid de 2 km, acolo unde l-am și ajuns. Era kilometrul 17 al cursei și din acel punct am mers împreună până aproape de sosire.

George… nu am uitat de el, m-am tot uitat în spate știind că, ca și sâmbătă ne va ajunge la un moment dat. Kilometrul 26 a fost acel moment, pe ultimii metri a urcării pricipale, dar, nu știu cum, am reușit să îl lăsăm în urmă.

A urmat o coborâre lungă și rapidă urmată de un fals-plat în urcare. Pe această porțiune de 8 km am dus trena, cu vânt din față, știind că era în interesul meu să fac acest lucru, Adrian având un avans intagibil după ziua precedentă.

Am început ultimii 8 km ai cursei roată la roată cu acesta dar, secătuit de vântul nemilos, am început să dau distanță. Mulțumit de situația cursei, pedalam într-un ritm care să mă ducă ușor la finish, dar surpriză!

Cu 1 km înainte de terminarea urcării, silențios ca o pisică, George apare în dreptul meu și îmi provoacă o sperietură strașnică! Nu știu dacă adrenalina sperieturii sau teama că voi fi depășit mi-au dat energie dar un lucru e sigur că din acel moment am dat la pedale de parcă m-am întâlnit cu ursul și viața mea depindea de asta! L-am ajuns pe Adrian, sau s-a lăsat ajuns, și am trecut primul linia de sosire cu el la două secunde în spate iar George a venit la jumătate de minut.

coborare oliver dragan explorer

Așadar, după cumularea timpilor din cele două zile frumoase de concurs, am câștigat „la mustață” un loc 2 în compania unor rideri și adversari extraordinari.

Era să uit cel mai important aspect! După fiecare cursă, organizatorii ne-au servit cu un extraordinar de delicios gulaș de vită și cu o extraordinară bere ZĂGANU.

gulas cheia mtb

Aștept cu nerăbdare ediția a patra, 14-15 septembrie 2019, când organizatorii au promis că a doua etapă se va desfășura pe un alt traseu, în Munții Grohotiș.

Felicitări acestora dar și voluntarilor, totul a fost perfect!

Spor la pedalat!
Explore – Dream – Walk free

Foto credit: Ana Georgescu si Cheia MTB

Categories: Blog

Leave a Reply